Fază pansament pentru patimile steliștilor la Timișoara. O bijuterie gravată de Semedo și Toja. Nea Imi trebuie să fi sărit electrizat din fotoliu. În primul său mandat la Steaua, pe o asemenea fază scria gol. Slalomul și pasa înapoi ale lui Costică Zamfir – gen Toja – erau împlinite întotdeauna din marginea careului de Liță Dumitru, Iordănescu sau Tudorel Stoica.
Am amintit patru nume pentru că momentul critic al Stelei de-acum împinge către o comparație dureroasă. De 35 de ani, Steaua n-a mai terminat pe 6! După rezultatele de atunci, nici Marcel Răducanu, nici Sameș, nici Florin Marin nu păreau de nasul Stelei. Până să vină Ienei.
Toată lumea pare să fi răspuns deja la întrebarea dacă jucătorii de azi au ori nu ștaif de Steaua. Becali chiar i-ar vinde la preț de saci de cartofi. Așa să fie oare? Nu au în sânge spiritul Stelei. Care, de gladiatori? Exact ultimul paragraf din filozofia lui Ienei: „Un jucător nu trebuie să moară pe teren, ci să joace cu plăcere”.
Bucuria jocului, cârligul la tribună e ce-i lipsește Stelei. Mereu încruntată de la Olăroiu încoace, sub toți antrenorii, exceptându-l pe Protasov. Strânși în corset, nu are de ce să se mai mire că lui Goian și celorlalți li s-a tăiat respirația. Fără 5 brazilieni obraznici și neascultători, Lucescu mai câștiga oare Cupa UEFA? Cu toată organizarea jocului ca la carte.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER